Ce oameni faini și primitori, ce bătrâni blânzi, ce părinți harnici, ce prunci visători și înzestrați, ce neam cu dragoste de Dumnezeu, ce țară binecuvântată.
Și-n toate acestea, ce doruri stau ascunse în ea și peste granițe, ce tăceri se-așează între frați și câte distanțe ne rup sufletul în bucăți. Dar toate-s ale noastre, bune și rele, fericiri și tristeți, împliniri și neajunsuri, toate se trăiesc mai ușor în țara ta.
Poate nu purtăm mereu tricolorul cu noi, dar tot ce trăim și ce-avem reprezintă patria noastră și ne amintesc cine suntem. Nu ne-a fost niciodată ușor, dar am știut întotdeauna să zâmbim, să facem haz de necaz, să râdeam plângând, să înaintăm prin rănile noastre, iar pentru toate acestea să ne apreciem mai mult.
Să ne citim cărțile, să ne-ascultam cântecele, să ne savurăm mâncărurile, să ne scriem limba cu dragoste și respect, să ne cinstim trecutul, eroii, bătrânii, dar mai ales rădăcinile și să nu întinăm tradițiile purtate peste ani și generații.
Românie, iartă-ne! Ne-am luat din loialitate, respect, ți-am luat oameni și i-am dus peste hotare. M-am gândit și eu să te părăsesc, mulți s-au gândit, unii au fost nevoiți, iar mulți dintre noi încă ne împotrivim. Toți te iubim, plecați sau rămași! Să nu te îndoiești nicicând.
Români dragi, să rămâneți la fel de buni, harnici și descurcăreți. Să nu vă pierdeți omenia și să vă iubiți mai mult inima.
La mulți ani, România! La mulți ani, români!