Poezie

Deopotrivă

De ce-și ascund oamenii dragostea?
O întrebare dureroasă
Pentru inima amețită de-atâtea emoții
Şi gata să explodeze
Într-un carnaval de sentimente nespuse.
Ale noastre inimi tăcute…
Ce pot păcali sau sunt păcălite.
Dar ochii nu mint niciodată
Ei își strigă iubirea de zor
Ai mei, ai tăi, deopotrivă.
Și orice ar spune gura mea ori gura ta
Și orice ar ascunde inima mea ori inima ta,
Privirile noastre se-nțeleg necontrolat
Neîncetat…
În timp ce ochii mei îți tot șoptesc:
Cât mă bucur că exiști.

Vin

Vin spre tine
Cu mult vin.
Vin în pași
Și vin lichid.
Vin de unde eu provin
Vin la tine să previn
Și un pic să intervin.
De fapt…
Vin să redevin.
Nu-i așa că e divin?
Divin amețit de vin.

Isterie

Ce isterie!
Ce-ai făcut cu viața mea,
De acum e pe avarie?
Ce isterie!
E atâta euforie…
Parcă Dumnezeu a hotărât,
Ăsta-i momentul meu de glorie.
De unde atâta simetrie,
Când mă lupt cu-o insomnie?
Oare-i tot o utopie?

Un suvenir

Te tot admir,
Până te inspir
Și-apoi încep să transpir.
La inimă ai aterizat
Și am impresia că leșin,
Că ușor, ușor mă deșir.
Parcă mi-e corpul în delir
Amestecat cu ghimbir,
Mentol transformat în suvenir.

Cum?

Cum?
Îmi poți spune cum se face,
Că văd în dragostea ta un ascunziș
Atunci când vreau să fug de lume?
Și totuși, îmi poți spune cum se face,
Că privirea ta este singurul meu fetiș
Pe care acum îl știe o lume?

Barul sufletului

Iubito,
Nu vrei s-avem un bar al nostru,
Unde să umplem paharele cu vin(ă)
Și să ne golim sufletul în sticlă?
Și în timp ce alții stau la rând
Noi vom fi demult în primul rând.

Un altfel de cantonament

Sufletul –
De la un simplu antrenament
S-a trezit în cantonament.
(poate a fost mai neatent)
Sau a pățit vreun accident!?
Căci și-a pierdut din randament
Până a rămas repetent.
De’! Poate așa se-ntâmplă!
Când nu ești consecvent
Ori poate prea inocent?
Sau…o fi fost lipsa unui bun echipament?

Un gând căutat

Ești un gând atins la timp
Transformat într-un cuprins.
M-ai cuprins
Și te-am cuprins
Și pudoarea s-a desprins.

Sunt un impuls eliberat de orgoliu
Transformat într-un căutat.
M-ai căutat
Și te-am căutat
Și iubirea s-a format.

Aluatul emoției

Ne-am apropiat tiptil unul de altul
Și cu scenarii întortocheate, ne protejam regatul.
Ce nu știam, dar am aflat după ce am furat startul
E că la noi același era aluatul.

Păstrează distanța

Păstrează distanța
Față de tot ce te întristează
Dar nu și de ce te pasionează;
Față de lucruri ce (poate) te înrăiesc
Dar nu și de cei ce te iubesc;
Față de cuvintele spuse din frică
Dar nu și de-o faptă bună (oricât de mică).
Păstrează distanța.
Cu corpul se mai aplică
Cu sufletul nici nu s-explică.

Eternul război

Șșșș…șoptește iarăși mintea mea,
Nu te mai gandi la ea.
Tu nu-nțelegi că mi-a pătruns
De la sinapse un pic mai sus?
Dar stai, te rog!
N-o asculta!
Doar fă-i ce-ți spun eu, inima
Căci bat mereu
Doar pentru ea.
Dar mintea a intervenit
Tu crezi că mie imi e ușor
Să fiu mereu în la minor?
Oare n-ar fi cu mult mai bine
Să se țină cont de mine?
Atunci inima repezită
Cum poți vorbi așa
Când cine suferă sunt eu?
Când stau în secetă mereu?
Și mă ceartă câteodată
Ba chiar ar vrea să mă și scoată
De ce?
Căci eu prefer să-i dau o șansă.

Sărutarea

Sărutarea aceea sălbatică
Care-ți aruncă sufletul peste limitele rațiunii.
Ce te scaldă în brațele simțirii,
Dar a simțirii nebune de dor
Sau poate de prea mult amor.

Sărutarea aceea sălbatică
Ce-i arde buzele celuilalt
Și îi ia inima cu asalt
Iar după ce-i vânează tot corpul,
Tot mai tânjește după altul.

Sărutare sălbatică sau paralitică?
Căci sigur corpul își uită mintea
Și vrea să stea înaintea.
Să treacă bariera acelui sărut
Doar amândoi vor mai mult.

Sărutarea aceea îndrăgostită
După o noapte aparte,
O noapte a gemetelor uitate.
Când amândoi stau inimă lângă inimă
Îmbrățișați ca într-o rimă.

Sărutarea aceea liniștită,
De la finalul vieții,
Dar nu a iubirii.

Pe malul Bosforului

Țipam ca un războinic în mijlocul luptei
Să mă auzi măcar pentru o clipă.
Țipam spre alte inimi din jur
Pe care simțeam că port pică.
Și țipătul meu se transforma în cantec
Un cântec amar și condamnat,
La alte zile de dor
Lipsite de-al tău amor.
Și eu cântam…
Cântam pe malul rațiunii
Ca inamicul să mă audă
De la capătul iubirii.
Cântam pe malul Bosforului
Și timpul se uita la mine
Preferând căderea Constantinopolului
Decât ale mele suspine.
Dar eu tot cântam,
Cântam pe malul Bosforului.

Comparație

Degetul mare de la picior
A facut cu colțul mobilei amor.
Ce-a simțit, bietul, a fost o durere atroce
Și-n fața ei, tot corpul a trebuit să abdice.
Ce-a urmat apoi, a părut nebunesc
Un râs involuntar și totodată nefiresc.
Pornit de la o șoaptă din inima mea
Ce-mi spunea că-i preferabilă durerea asta,
Decât durerea după plecarea ta.
Apoi, peste deget mi-am pus un pansament
Și pe tine, în inimă, te-am bifat absent.

Preferatul poate

Poate culoarea pielii e diferită
Ori a părului un pic mai trăsnită.
Poate forma corpului e diferită
Ori culoarea ochilor nu-i cea dorită.
Poate crezi că în viața ta e efemeră
Sau poate uneori crezi că-i o himeră.
Poate uneori vrei să te-nbeți cu-a ei iubire
Și alteori să-ți revii din această beție.
Poate uneori te scoate din sărite
Și alteori e acolo cu tot ce simte.
Poate uneori e dușmanul de temut
Și alteori prietenul pe care nu l-ai avut.
Poate uneori e ca o mamă
Și alteori nu vrea să știe nici cum te cheamă.
Poate că vor mai exista momente triste
Dar ele vor fi întrecute de cele fericite.
Poate nu crezi, dar toate acestea există
Și trec doar când iubirea și respectul nu se uită
Căci ți-ai dorit această „luptă”
Când ai înțeles că-i femeia ce nu se uită.

Orgolii în alertă

Discuții semitransparente
Între două inimi efervescente.
Câteva priviri inocente
Și mult prea multe retrageri conștiente.
Din lipsă de dovezi concludente,
O viață-ntreagă de momente
Riscă să-și păstreze titlul de “inocente”.
Apoi inimile devin indiferente,
Dar cu o listă lungă de regrete.

Deja-vu

Deja eu, deja tu, deja noi?
Deja mintea s-a blocat
Deja fluturi în stomac
Deja mai sus –
Deja în inimă mi-ai pătruns.
Deja trăirile au escaladat
Deja lucrurile s-au precipitat
Deja în alții ne-am căutat.
Deja spre fericiri noi
Deja vu-ul ne trage înapoi
Deja vu-ul e de vină –
sau inima din noi?

Am uitat să te mai uit

Am uitat să te mai uit
Cum vara, ploaia, uită să mai vină
Cum oamenii, de mână, au uitat să se mai țină
Cum iarna, frigul, uită să dispară
Cum oamenii își uită dragostea într-o gară.
Cum la cumpărături se uită fără listă
Cum oamenii se grăbesc să uite o zi tristă
Cum se uită visele în buzunar
Cum oamenii uită atâtea cuvinte din dicționar.
Cum copiii uită de câte ori s-au julit
Cum oamenii au uitat că toate au un sfârșit
Cum mintea uită să iubească
Cum inima uită mereu că durerea e firească.

Rutina amorului

Zi de zi
Lângă o inimă aparent furată,
dar mai degrabă câștigată.
Cu un trecut de haine la întâmplare
și nervi anihilați c-o simplă sărutare.
Lângă un corp trecător și imperfect
desenat, parcă, pentru tine
de cel mai bun arhitect.
Cu un strop de gelozie cerută
pentru un suflet pe care nu-l deții
dar alege să te câștige în fiecare zi.
Printr-un amalgam de bucurii și tristeți neprevăzute
toate în inimă adunate
dar după iubirea dintre voi așezate.

Copilărie

Copilăria-i doar o clipă –
De „de ce-uri ” aliniate
De julituri nenumărate
De supărări revendicate.
De „hai să suflu și va trece”
De „vin acasă pe la zece”
De „cât mai am până mă fac mare” ?
Și-apoi clipa se transformă –
În „dă-mi mesaj să știu că ai ajuns cu bine”
În doi bunici care întreabă zilnic de tine
În facturi, rată, copii sau o chirie
În „care-i mirosul preferat din copilărie”?
Și când toate au trecut
Din inimă vine un răspuns scurt:
”Sunt tot aici, n-am dispărut”
Semnat, un copil adult.

Postări recente

descoperă tradiții

nu stau la bârfe

dar pot să te țin la curent cu noutățile

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.